ARP 2600, EMS VCS3, Korg MS-20 am avut si eu ocazia sa le cunosc in forma lor virtuala si am incercat sa le folosesc in proiectele mele muzicale. Arturia Arp 2600 mi-a mers o perioada oferind un sound fantastic dar intre timp ceva s-a stricat si imi da conflicturi. Korg MS-20 poate oferi niste synth-uri excelente mai ales pentru partea de armonie a pieselor. Iat-o pe doamna cum arata!
Psychokiller Newborn
Number of posts : 69 Age : 51 Registration date : 08/06/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Dum Mai 17, 2009 8:24 pm
Noise of Sound este un proiect relativ nou pe care eu l-am descoperit prin 2006. Este un proiect exclusiv instrumental care imbina elemente de new wave, alternative si electronic. Psychedelic-ul deasemenea nu lipseste din aceasta formula. http://fr.audiofanzine.com/compos/titres/index,idmembre,135474.html http://www.myspace.com/noiseofsound Preferatele mele sunt: Crucifixion Black Days New Dream Toy_Soldiers One by One
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Dum Mai 17, 2009 9:45 pm
Welcome to the club, Psychokiller ! Foarte interesant ce ai postat!...
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Lun Iun 08, 2009 8:54 pm
Pentru pasionatii de Tangerine Dream, un album deosebit, pe care il recomand cu caldura, mi s-a parut a fi "Madcap's Flaming Duty", aparut in anul 2007 si incadrat in asa-numita 'perioada Eastgate' a formatiei, ce se intinde din 2005 si pana in prezent. Este unul dintre putinele albume TD cu piese vocale, alaturi de un "Cyclone" ori de un "Tyger", titulatura sa facand o referire la Syd Barett, celebrul "geniu nebun" al formatiei Pink Floyd ce s-a stins din viata in anul 2006. Albumul este, de altfel, un tribut adus acestui dramatic destin...
Inregistrat in componenta Chris Hausl (vocals), Edgar Froese (keyboards, guitars, drum programming, harmonica), Thorsten Quaeschning (keyboards, drum programming), Linda Spa (flute), Iris Camaa (percussion), liniile melodice oferite propun o trecere prin new age, progressive dar si prin alternative rock. Un album deosebit de interesant, desi nu "digerabil" pe de-a intregul...depinde si de gusturi/asteptari...in fine...
Track listing:
1. Astrophel and Stella (Froese) — 7:21 2. Shape my Sin (Quaeschning) — 4:50 3. Blessed Damozel (Quaeschning) —5:16 4. Divorce (Froese) — 4:46 5. Dream of Death (Quaeschning) — 7:46 6. Hear the Voice (Froese) — 5:08 7. Lake of Pontchartrain (Traditional Irish) — 7:23 8. Mad Song (Froese) — 5:08 9. One Hour of Madness (Quaeschning) — 8:29 10. Man (Froese) — 4:47 11. Hymn to Intellectual Beauty (Quaeschning) — 6:24 12. Solution to all Problems (Froese) — 6:24
Mai-jos aveti un sample din concertul sustinut in data de 20 Aprilie 2007 in sala Astoria (Londra):
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Lun Iun 08, 2009 9:39 pm
Am intrat in saptamana desfasurarii mult-asteptatului concert Kraftwerk, de la Sala Palatului, in data de 12 iunie, astfel ca - pentru a intra in atmosfera - va propun ceva ce poate unii dintre voi nu aveati la cunostinta; alaturi de "Minimum - Maximum" (album oficial live), mai aflam in discografia "subterana" a formatiei (fara a fi insa considerat un bootleg) un disc intitulat, simplu, "Live", datat 1975 si reeditat ulterior in anii 1998, respectiv 2005.
Aparut sub label-ul Electronica, materialul live reprezinta o valoroasa punere in scena, in fata auditoriului, a pieselor de pe excelentul LP "Autobahn" (1974) care, fie vorba intre noi, a constituit prima "piatra de hotar" in privinta sound-ului Kraftwerk, asa cum il stim cu totii. Totul suna destul de fidel, chiar si vocile sunt live, fara procesare electronica, experienta fiind deosebit de interesanta, chiar si in conditiile in care vocalistul anunta, cu scuzele de rigoare, o mica defectiune a unui electronic drum kit . Prea multe detalii nu gasim pe coperta interioara, insa banuiesc ca ar fi sustinut acest concert in Germania, in fata unui public restrans...
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Joi Iun 11, 2009 10:00 pm
Personal, am descoperit aceasta senzationala formatie - Kraftwerk - intr-o neuitata seara a anului de gratie 1991, cand Florian Lungu si Liviu Zamora puneau in eter, in cadrul excelentei lor emisiuni "Fascinatia sunetului (compendiu de muzica electronica)", de la Radio Romania Tineret, colectia de remix-uri "The Mix", tocmai aparuta...
Erau frumoase vremuri muzicale in Romania post-decembrista, foarte mult interes pentru muzica de calitate, o efervescenta culturala aproape de neimaginat astazi... Stereofonia tocmai intrase si la noi in radio, astfel ca dupa ce l-au difuzat mono, Fl. Lungu si L. Zamora au tinut sa redifuzeze, ulterior, albumul in conditii stereo.
Oricum, auzeam pentru prima data de aceasta formatie care se potrivea "manusa" gusturilor si aspiratiilor mele de atunci, incat cu greu mi-a venit a crede ca nu este vreo trupa noua, ci una cu state vechi!... Senzatia nu era alimentata de "parfumul" mixajelor in ton cu epoca, ci de insusi sound-ul lor vizionar, puteam jura ca este o trupa venita din viitor, pe placul echipajului Star Trek condus de Cpt. Picard ... Nimeni nu suna precum Kraftwerk, atat de synthy, in anii aceia!... Ehei, abia la ani distanta au aparut alde Daft Punk si altii ca ei Am fost cucerit pe loc de ritmuri, de sunetele sintetizate, de melodicitatea compozitiilor, de sound-ul rece si precis, german, de vocile sintetizate imitand robotii... practic, era ceva ce nu mai intalnisem pana atunci! Cred ca eram printre putinii freeks din liceu care ascultau, cu inflacarata pasiune, asa ceva, cand la moda erau rap-ul si metal-ul.
Kraftwerk mi-au deschis pasiunea pentru muzica electronica, cu ajutorul lor am descoperit acest fascinant gen (cred ca ma repet...precis am mai spus asta pe aici, pe undeva...). Abia apoi m-am apropiat de Jean-Michel Jarre, Vangelis, precum si de ceilalti titani electro.
O colectie controversata aceasta "The Mix", unii o adora ( printre care si eu!), altii in schimb o detesta, sustinand ca nu era cazul de a lansa asa ceva, in scop comercial. Am regretat mereu ca nu au inclus si "The Model", desigur, intr-o versiune actualizata '91. Oricum, un disc care mereu mi-a fost un reper si la care intotdeauna ma reintorc cu cea mai mare placere!
...si un shortview asupra albumului, de 10 minute:
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Lun Iul 06, 2009 10:23 pm
Succesul colosal al soundtrack-ului "1492 - Conquest of Paradise", lansat in anul 1992 si semnat de catre Vangelis, pentru filmul maestrului Ridley Scott, avea sa lase urmari in cariera celebrului compozitor grec...
Pe de o parte pozitive, materializate in editarea ulterioara a doua pretioase albume de studio, purtand, inevitabil, amprenta sonora a lui "Conquest...". Pe de alta parte, succesul acestei faimoase coloane sonore, intinzandu-se, neasteptat, pe durata catorva ani de zile, aproape pana in 1995, a daunat, pot spune, inspiratiei artistice a lui Vangelis care nu a mai "rupt gura targului" cu ultimele creatii de studio, anume "El Greco" (1998) si "Mythodea" (2001).
Dar, in cele ce urmeaza, ne vom referi, sa spunem asa, la jumatatea plina a paharului... Asadar, au aparut, incepand cu anul 1995, apoi imediat in 1996, pe piata discografica, albumele de studio "Voices", respectiv "Oceanic", deosebit de reusite si reliefand inspiratia extraordinara a lui Vangelis de la jumatatea anilor '90.
"Voices" (lansat in 1995, la eastwest/Warner) are parte de o deschidere impetuoasa prin piesa omonima, izbind asemanarea cu celebrul hit "Conquest of Paradise", orchestratia elaborata, productia deosebita precum si corul entuziast (al Ansamblului Operei din Atena) constituind elemente comune celor doua compozitii. A doua piesa, "Echoes", reia tema din deschidere, insa pe tonalitati mai calme, pe sintetizatoare, nelipsind, pe alocuri, nici interventiile vocale din cor. Patrundem apoi, odata cu cea de a treia piesa "Come To Me" (interpretata vocal de catre Caroline Lavelle) intr-un tainic univers celtic, in care vocea catifelata a lui Lavelle se impleteste de minune cu neasemuitele sunete de harpa (oare...sintetizata?!). Splendidului interludiu "P.S.", interpretat exclusiv sintetizat (dar ce sunete!!), ii urmeaza sensibila compozitie "Ask the Mountains", cu parti vocale asigurate de catre interpreta suedeza Stina Nordenstam, indemnand la visare... "Prelude", a sasea piesa, tulbura prin dramatism si ne trezeste vagi senzatii din coloana sonora mult-prea pomenita (clapele lui Vangelis, prin duioasele tonalitati, sunt de vina!...), pentru ca "Losing Sleep (Still, My Heart)" sa ne ofere surpriza invitatiei lui Paul Young de a participa vocal, magistral de altfel!... O compozitie sfasietoare, prin sobrietate si dramatism. Penultima piesa, "Messages", tine sa ne reaminteasca, prin constructia sa artistica, atat de fenomenala productie a hitului din "1492...", cat si de mai-vechea "Procession" (inclusa pe albumul "The City", 1990), despre care va vorbeam (un fel de-a spune!...) ceva mai demult. Practic, o replica a lui Vangelis pentru Bolero-ul lui Ravel!... Tinand a ne reaminti ca totusi s-a dorit a fi un disc din sfera New Age, piesa din incheiere a albumului, "Dream in an Open Place", calmeaza -pana la transa- atmosfera, indemnand la introspectie, la meditatie...
Ei, si daca in "Voices" au predominat elemente din piesa "Conquest of Paradise", pe "Oceanic" (albumul lansat in urmatorul an, tot la Warner Music), clasificat tot in genul New Age, tema de inspiratie pare sa o fi constituit "Pinta, Nina, Santa Maria (Into Eternity)", compozitia ambientala din incheierea lui "1492 - Conquest of Paradise". Compozitii precum "Spanish Harbour", "Islands of the Orient" cat si tema aleasa, a lumii exotice din departari si profunzimi oceanice, sustin aceasta idee. Avem de a face cu un - nu ma feresc sa scriu cu majuscule - SPLENDID disc ambiental, ce propune o relaxare totala a mintii si a sufletului... Exceptional de bine slefuite artistic sunt absolut toate piesele, cu un plus pentru fascinantele "Fields of Coral" si "Aquatic Dance", foarte reusita fiind senzatia de imersiune in acea lume de vis a oceanului, pe care reusesc sa ti-o creeze mental...
Nu as putea sa evidentiez vreun contest winner intr-o eventuala competitie dintre aceste doua discuri tocmai prezentate... Este un lucru extrem de greu; cu toate acestea, cine prefera un Vangelis clasic se va orienta catre "Voices", in vreme ce fanii muzicii 100% New Age si ambientale vor alege, fara urma de indoiala, acest monumental "Oceanic" (din pacate, ultima capodopera a lui Vangelis, pana in prezent...in my opinion)
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Dum Iul 19, 2009 8:42 pm
Ramanem inca putin in preajma acestui Titan al muzicii electronice, care este Vangelis... Nu stiu, dar in zilele acestea ma simt destul de bine conectat la muzica sa si consider ca momentul nu ar trebui ratat!
Unul dintre cele mai frumoase discuri ale sale contine coloana sonora "Opera Sauvage" compusa pentru documentarul TV (serial de 21 episoade despre animale salbatice si culturi exotice) al prietenului sau, regizorul francez Frederic Rossif, despre care am mai amintit cu ceva vreme in urma. Desigur, muzica de pe disc aduce in prim-plan momentele cele mai reusite, cele mai semnificative... Si interesant este faptul ca, spre deosebire de "L'apocalypse des animaux" ori de "La Fete Sauvage", track-urile de pe album sunt cele originale din film, nefiind re-inregistrate.
"Adapostul" inspiratiei sale l-a constituit, din nou, acel faimos studio Nemo din Londra, unde s-au nascut atatea si atatea compozitii ce nu inceteaza sa ne uimeasca placut si astazi, lucrul pentru aceasta coloana sonora incepand in anul 1978 si sfarsind in cel urmator, cand de altfel a si aparut pe piata discografica.
Testand instrumente electronice si acustice noi, "Opera Sauvage" marcheaza, cumva, trecerea de la sound-ul progresiv al perioadei anilor '70 catre cel melodios al erei '80.
Prietenul sau de la Yes, Jon Anderson, apare, iarasi, dupa anterioara interventie vocala din "So Long Ago, So Clear" (album "Heaven and Hell", 1975), de data aceasta fiind creditat numai cu interpretarea instrumentala (harpa) in ultima compozitie, "Flamants Roses".
Intreg albumul fascineaza prin calitate, inedit, melodicitate, fiind deosebit de placut si atragand admiratia (si reveria!) numerosilor fani ai artistului. Au ramas celebre publicului piese precum "Hymn", "L'enfant" ori "Irlande", unele dintre acestea fiind mult mediatizate fie in spoturi publicitare, fie in generice radio-TV. Insa adevaratele bijuterii, in opinia mea, sunt compozitiile mai putin trimise in eter, anume irezistibila "Reve", ori emotionantele "Mouettes", "Chromatique" sau "Flamants Roses".
Per ansamblu, una dintre cele mai solide lucrari de geniu ale compozitorului elen, careia ii acord, fara tagada, rating-ul de 5 stele (maxim)
Pentru mostre sonore (si alte detalii): http://www.amazon.com/Opera-Sauvage-Vangelis/dp/B000001FJZ
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Mier Aug 12, 2009 11:11 pm
Probabil ca stiti ca prima aparitie discografica a recent infiintatei case de discuri Virgin Records (condusa de catre Richard Branson, un important "rechin" din lumea showbiz-ului), de la inceputul anilor '70, a constituit-o albumul de debut "Tubular Bells" al muzicianului Mike Oldfield, in 1973.
Succesul urias l-a luat pe nepregatite pe tanarul Oldfield, care avea numai 20 de ani la data aparitiei primei sale creatii muzicale, "Tubular Bells" ramanand pana astazi o referinta pentru muzica electronica si cea progresiva. Urmatoarele discuri lansate incercau sa nu cada in penibil imitandu-l pe cel de debut, cu mai mult sau mai putin succes, insa era clar ca Mike Oldfield tinea, totusi, aproape de ideea artistica a acestuia; piese instrumentale de lunga durata, extrem de bine elaborate, le regasim pe "Hergest Ridge", "Ommadawn" ori "Incantations".
Schimbarea majora s-a produs o data cu lansarea celui de al cincilea album de studio, intitulat "Platinum", in anul de gratie 1979, cand Mike Oldfield aborda compozitia in stil prog rock, cu riffurile chitarii sale prinzand contur in majoritatea pieselor.
Prima piesa a albumului, intitulata tot "Platinum", constituie de fapt o secventa de patru compozitii cu continuitate intre ele ("Airborne", "Platinum", "Charleston", "North Star/Platinum Finale"). Remarcabila compozitie, ce ocupa, la vremea respectiva, o intreaga fata a unui disc de vynil, captiveaza si fascineaza auditoriul prin inedit, prin melodicitate si desele schimbari de ritm, ba chiar si prin umor fin, dublat de o anume candoare puerila, la care artistul a facut apel, de vreo cateva ori mai apoi, pe urmatoarele sale discuri (practic, un omagiu adus copilariei...se pare ca el nu a avut-o tocmai fericita).
A doua parte a discului aduce in atentie tot patru compozitii, de data aceasta separate, anume "Woodhenge", "Into Wonderland" (gresit printata pe coperta drept "Sally", dupa o piesa ce a fost initial destinata sa apara, apoi retrasa din varii motive...), "Punkadiddle" (o satira la adresa punk-ului, prea des promovat de casa sa de discuri, in detrimentul sau) si "I Got Rhythm", ultima un cover version dupa George si Ira Gershwin. Din nou, intalnim aceeasi varietate de ritmuri si armonii stilistice, de la new age pana la rock, cu beat-uri inspirate chiar si din disco music... Un material, asadar, extrem de bogat si - va asigur! - deosebit de fascinant si valoros! Probabil, unul dintre cele mai reusite albume ale lui Mike, reusind a capta atentia pe de-a intregul, de la prima pana la ultima nota!... Sa nu uit a mentiona ca vocile ce apar in song-uri apartin lui Wendy Roberts, Pierre Moerlen si Tom Newman iar echipamentele folosite de Oldfield includ chitari Gibson, precum si sintetizatoare Roland si Prophet.
I Got Rhythm: https://www.youtube.com/watch?v=yMffcBepIkM&feature=related
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Sam Aug 15, 2009 7:20 pm
Dupa semnarea contractului cu noua sa casa de discuri (wea/Warner Music), la inceputul anilor '90, Mike Oldfield a devenit tinta controverselor, intrucat calitatea muzicii sale a prins inconstanta, reusind atat sa bucure noua generatie de fani, dar si sa-i enerveze pe cei vajnici sustinatori ai perioadei timpurii de la Virgin Records.
Daca "Tubular Bells II" (1992), primul aparut la Warner Music, a starnit si captat atentia fanilor si presei muzicale, parcursul discografic urmator al lui Oldfield se prezinta mai degraba precum o sinusoida, cu suisuri si coborasuri de calitate artistica... Bineinteles, aceasta tine ,covarsitor, de subiectivism; nu toti au aceleasi gusturi si preferinte, ori asteptari de la un muzician... Insa, daca e sa judecam lucrurile din perspectiva cuiva obisnuit cu muzica marelui compozitor si interpret Mike Oldfield, deja consacrat cu lucrari artistice exceptionale, de referinta, iti poti da seama, cu destula usurinta, unde sau daca apar sincope de inspiratie sau de productie...
La doi ani dupa "Tubular Bells II", spre sfarsitul anului 1994, ii aparea un proiect muzical Sci-Fi, orientat masiv catre "muzica stelelor" si intitulat pompos "The Songs Of Distant Earth", dupa romanul cu acelasi titlu al cunoscutului scriitor SF Arthur C. Clarke.
Un album continand nu mai putin de 17 teme, lansat atat in versiunea audio de baza cat si in cea imbunatatita, cu bonusuri multimedia. O propunere muzicala interesanta, ambientala, pe alocuri influentata de muzica proiectelor Deep Forrest si Enigma ( Oldfield si M. Cretu sunt chiar buni prieteni, in particular!), un album compact, cu piesele "curgand" fluent una in cealalta, unite fiind intre ele, insa nu destul de consistent, trebuie s-o spun... Lipseste ceva, tinand mai degraba de domeniul inspiratiei, intrucat partea electronica si de productie se ridica la inaltimea asteptarilor, albumul fiind la vremea sa extrem de high tech. Posibil sa fie lipsa unui leit-motiv, a unei secvente sonore cu repetate aparitii pe parcursul materialului sonor, ceva care sa dea coeziune si unitate... Daca este sa facem abstractie de aceasta hiba, "The Songs Of Distant Earth" reuseste sa placa, in cele din urma, prin piesele sale ambientale si diversificate stilistic, intre high tech si world music a la Deep Forrest. De notat ca o gasim, la keyboards, pe insasi fiica lui Mike Oldfield, Molly, cea careia tatal ii dedicase, cu 14 ani in urma, un song purtand chiar numele sau, pe albumul "QE2" (urmatorul dupa "Platinum", despre care deja v-am vorbit...)
Introducerea "In The Beginning" si primul track "Let There Be Light" din materialul multimedia ce a insotit CD-ul audio "The Songs Of Distant Earth:
Au aparut, in anii urmatori, albume iarasi controversate, precum "Voyager", din 1996, care, desi melodios, interesant, abordand teme traditionale si facand referire la radacinile celtice ale muzicianului, a atras o gramada de critici in sensul ca era o lucrare ce nu il caracteriza pe artist, mult prea cantonata in folclor...
In orice caz, un material artistic de calitate, lumea stiind sa-l aprecieze la vremea respectiva, in special in tarile scandinave, unde "Voyager" a fost un bestseller!
The Voyager:
Apoi, in 1998, Mike Oldfield a incercat sa dreaga busuiocul propunand o trilogie "Tubular Bells", prin lansarea partii a treia din aventura "tubulara", intitulata chiar "Tubular Bells III".
Din nou, ceva nu a mers; initial (mai tanar si entuziast fiind...) la acea data l-am gasit ca fiind destul de bun, insa -peste ani- mi-am dat seama ca, in comparatie cu alte lucrari mai vechi, TB III este chiar lamentabil, ca sa ma exprim oarecum elegant. Nu exista acolo o idee artistica de baza, clara, concreta... Muzica serpuieste in cautari fara sens si fara un final realmente demn, cazand in penibil prin referirea evidenta la "Moonlight Shadow" din "Man in the Rain", unde vocea solistei Cara Dillon si ritmul songului aspira spre vechiul hit din 1983, facut celebru de catre geniul componistic al lui Mike si vocea blajina a lui Maggie Reilly. Cumva, dezastrul este dat uitarii in finalul albumului (altfel grozav, prin grafica sa minimalista si impecabila), cand totul se sfarseste apoteotic iar clopotele tubulare isi intra in drepturi, captivand si duelandu-se, de la egal la egal, cu riffurile incendiare ale chitarii lui Oldfield.
Man in the Rain:
In 1999, in prima parte a anului, aparea acel disc despre care am scris, in chiar prima cronica a acestui topic, "Guitars"se intitula el, cu o muzica bazata pe pasiunea lui Mike Oldfield pentru chitari.
Apar, pe album, cateva "piese grele" din arsenalul tehnic al britanicului, mentionate pe coperta interioara, cu exagerate interventii, unele chiar agresive sonor pe mijlocul discului, insa Mike Oldfield a fost, de aceasta data, mai inspirat si a reusit sa compuna vreo 4 track-uri de exceptie, vreo 3 in deschidere si unul in finalul discului. Revedeti cronica si reascultati muzicile din linkurile postate de mine in debut, daca sunteti curiosi ...
Sfarsitul anului avea sa aduca acea nebunie generala cu falsa schimbare a Mileniului, cand o sumedenie de artisti faceau referire la "Millennium" in creatiile lor, astfel ca nici Mr. Oldfield nu s-a tinut cuminte, deoparte, si a trebuit sa lanseze albumul "The Millennium Bell"; mai bine nu o facea!...
Cand am auzit ritmul acela trance a la Faithless-"Insomnia", am zis ca mor!! Bineinteles, nici celelalte compozitii nu depasesc stadiul de zeama pripita, scornite si aruncate in graba, pe disc, pentru interesul pur comercial al casei de discuri. De evitat!
Mike Oldfield avea sa isi repuna, finally!, cariera pe linia de plutire cu acea continuare Sci-Fi dupa "The Songs Of Distant Earth", intitulata "Tres Lunas" ( cu un "artificiu grafic", in sensul ca titlul corect de pe coperta este marcat drept"Tr3s Lunas" ).
Acest album este primul, dupa multi, multi ani, in care il regasim pe adevaratul Oldfield, foarte orientat spre introspectie, spre compozitie de calitate, pur instrumentala, cu accent pe ambient si efecte deosebite din idei artistice neexceland prin bogatie sonora, ci mai degraba atacand minimalismul... "Tr3s Lunas", avand anul de aparitie in 2002, a constituit un succes, chiar si comercial-mediatic, prin intensa promovare la radio a hit-ului "To Be Free", cu partea vocala asigurata de interpreta de jazz Jude Sim. Calitate si excelenta, asa pot defini, sumar, acest disc, chiar mai reusit decat "The Songs Of Distant Earth", din multe puncte de vedere!
To Be Free:
Minunea nu avea sa tina decat 1 an de zile, cand avea sa vada lumina chart-urilor (desi, mai curand, formularea metaforica mentionata chiar nu isi are rostul ) albumul "Tubular Bells 2003" din care, cu regret o spun, chiar nu ai ce sa culegi...
Este destul de anost si nu prezinta vreun interes deosebit, cu toate ca muzicianul a avut in proiect o reinterpretare a conceptului sau initial, din 1973, de data aceasta in deplinatatea mijloacelor tehnice si multimedia ale prezentului, ca sa nu mai vorbim de timpul alocat (pentru albumul din 1973, nu i s-au pus la dispozitie decat vreo cateva saptamani, timp in care a fost nevoit sa se ocupe de TOT, intr-o presiune infernala, ce avea sa ii lase urme de regrete).
Acesta a fost ultimul disc aparut la Warner Music, muzicianul semnand ulterior un contract cu Universal Music, valabil pana in prezent, si la care se vor edita, incepand din 2010, vechile albume aparute initial la Virgin, ca urmare a unei intelegeri contractuale intre parti.
Cu aspecte bune si mai putin grozave, in perioada despre care v-am relatat (1992 - 2003), Mike Oldfield a ramas un reper de necontestat pentru muzica electronica si progresiva, orientata major spre rock, unul dintre entuziastii genului care a continuat sa creada in aceasta muzica absolut deosebita, chiar si in perioade artistice mai putin stralucite..
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Mier Sept 23, 2009 7:06 pm
Anul 1987 a adus in atentia melomanilor doua noi aparitii discografice ale unor "grei" in ale muzicii electronice si progresive, care incercau sa se mentina "pe baricade" cochetand cu mainstream-ul pop, ce avea un important cuvant de spus in topurile internationale ale celei de a doua jumatati a anilor '80.
Cu primul nume v-ati mai intalnit chiar mai-sus, este vorba despre Mike Oldfield, care lansa un foarte indragit album, "Islands" se intitula acesta, aparut tot la casa Virgin/EMI, careia Mike i-a fost fidel prin contract pana pe la inceputul anilor '90, dupa cum am mai spus.
"Islands", desi ca formula artistica nu excela prin inedit (piese exclusiv instrumentale si piese cu voci aditionale ale diversilor colaboratori ai lui Oldfield), indulcea putin sound-ul propus, per ansamblu, melodiile vocale apropiindu-se simtitor de muzica pop cu succes de top (nice rhyme!...), asa cum era in voga in acea perioada.
Unora, mai carcotasi, nu le-a placut aceasta apropiere a lui Oldfield de gusturile publicului larg, insa - in opinia mea - calitatea songurilor oferite este deosebit de ridicata iar vocile si refrenele de neuitat! Parca pentru a scapa, pe cat posibil, de critici, incercand sa impace pe toata lumea, Mike Oldfield acoperea o intreaga fata de disc cu o piesa exclusiv instrumentala, atractiva prin sonoritatile improvizatorice, in stil progressive, in timp ce fata a doua a discului (deh! erau la moda LP-urile si casetele pe atunci, impartite in "sides") se ocupa de latura comerciala, spre care - fara indoiala - cei de la Virgin Records l-au tot impins pe Mike, pana la ruptura dintre parti...
Au existat vreo cateva versiuni ale albumului, depinzand de continentul unde a fost lansat, dar si de reeditarea acestuia in anii mai apropiati de vremea noastra. Cea mai cunoscuta varianta, de gasit si pe la noi, este UK release:
Side one
1. "The Wind Chimes (Parts one & two)" – 21:49
Side two
1. "Islands" – 4:19 2. "Flying Start" – 3:36 3. "North Point" – 3:33 4. "Magic Touch" (New Jim Price Vocal) – 4:14 5. "The Time Has Come" – 3:51 6. "When the Night's on Fire" – 6:41
Cantaretii pieselor de pe fata a doua sunt unul si unul: Bonnie Tyler, Kevin Ayers, Anita Hegerland (solista norvegiana, care avea sa devina sotia lui Oldfield) si Jim Price.
Ramanem uluiti de echipa care a coordonat productia albumului cu pricina: Michael Cretu (producatorul roman al celebrei pe atunci Sandra si al proiectului Enigma de mai tarziu), Geoffrey Downes (keyboarderul trupelor The Buggles - cei cu "Video Killed The Radio Star" - si Asia, dar trecut o perioada si pe la Yes, cu care a editat albumul "Drama" din 1980), Tom Newman, Simon Phillips, Alan Shacklock si insusi Oldfield.
Cu asemenea referinte, rezultatul artistic nu avea voie sa nu iasa exceptional!
Va propun cateva mostre:
Islands (cu Bonnie Tyler):
The Time Has Come ( cu Anita Hegerland):
Magic Touch (cu Max Bacon, vocalistul original, inlocuit de Jim Price mai tarziu, la reeditarea albumului):
Flying Start (cu Kevin Ayers):
Cea de a doua provocare vine din partea formatiei Tangerine Dream, care, tot in acelasi an, lansa una dintre rarele productii incluzand parti vocale, cu controverse in randul fanilor si a criticii, in legatura cu prezenta acestora. Tenta indreptata spre curentul pop era evidenta, tocmai de aceea reactia "partii dure" a admiratorilor legendarului proiect german.
Albumul "Tyger", scris chiar asa, se incadreaza in perioada "The Blue Years" a formatiei, sub label-ul Jive/EMI, avand inspiratia in volumul de poezii cu acelasi titlu al cunoscutului autor englez William Blake. Alaturi de Edgar Froese, Christopher Franke si Paul Haslinger, o gasim si pe interpreta Jocelyn Bernadette Smith, care mai degraba recita decat canta, dar chiar si asa reuseste sa dea o savoare aparte compozitiilor propuse de TD team.
"Tyger" imi pare "consumabil", placut chiar si pentru neinitiati in astfel de muzica, cu toate ca pacatuieste prin lungimea excesiva a catorva piese, unde solo-urile instrumentale de keyboard si chitara par a fi un pic exagerate. Cu toate acestea, melodiile sunt deosebite, aducand ascultatorul intr-o stare de transa si serenitate, probabil ceea ce si-au propus, intr-un final, cei de la Tangerine Dream.
Track listing:
1987 release
1. "Tyger" 5:45 2. "London" 14:22 3. "Alchemy Of The Heart" 12:23 4. "Smile" 6:08 5. "21st Century Common Man (Part 1)" 4:49 6. "21st Century Common Man (Part 2)" 4:00
21st Century Common Man (I&II): https://www.youtube.com/watch?v=FLTO6B4eJfk
Alchemy of the Heart (part 1): https://www.youtube.com/watch?v=di0GU5R2dDU
Alchemy of the Heart (part 2): https://www.youtube.com/watch?v=8avHeU8YvWI&feature=related
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Mier Noi 11, 2009 12:05 am
Oh, da!... A trecut fix 1 an de la memorabilul concert sustinut de magnificul muzician Jean Michel Jarre la Sala Polivalenta din Capitala! O experienta unica, in special datorita faptului ca Maestrul a interpretat live intreaga partitura a albumului "Oxygene" pe clasicele sale instrumente analogice.
Cateva impresii personale, culese la cald si asternute pentru o vesnica aducere aminte, imediat dupa ce am ajuns acasa, in noaptea aceea:
"Ce sa va spun, am intrat in sala destul de devreme, pe la 19:15, nu inainte de a arunca un ochi si pe la standurile comerciale cu produse promotionale, unde un tricou costa 80 RON iar un CD (oricare din discografia sa) suma de 50 RON, cu exceptia ultimului ("Oxygene" - 2007), editie pentru Romania, care costa cu 10 RON mai mult decat l-ai fi gasit in magazinele noastre de muzica... asadar 40 RON. Mi-am luat, ca amintire , "The Essential" (2004) si am intrat sa-mi caut locul in sala. Ca locatie, am fost pozitionat pe lateral, in partea stanga fata de scena, undeva sus.
Concertul a inceput in jurul orei 20:30, cu Jean-Michel venind din mijlocul multimii, in uralele si aplauzele spectatorilor. A tinut un lung discurs, atat in engleza, cat si tradus in romana (de un anume Zoltan, posibil vocalistul de la Sarmalele Reci), dezvaluind cateva aspecte despre conceptul care a stat la baza reinterpretarii lui "Oxygene" acum, in anul de gratie 2008... Si-a prezentat colaboratorii sai (3 la numar), cu care a lucrat multi ani de zile, si apoi a trecut la treaba .
Am putut vedea si asculta, la adevarata lor capacitate, acele mirifice sintetizatoare analogice, deja greoaie si inestetice pentru unii in acest Mileniu dominat de slim-uri si miniaturizari, but oldies are goldies, sa ma exprim asa , si chiar a fost o reala placere personala sa ma simt cumva, purtat inapoi pe aripile timpului, intr-o epoca in care muzica de calitate, incluzand progressive-ul, facea legea peste tot. Nu am putut numara cate erau pe scena, dar parca imi vine greu sa cred ca au fost 60, asa dupa cum se anunta anterior...
Stand pozitionat nu chiar ideal ca sa-mi fac o parere despre sonorizare, ma voi abtine de la opinii absolute in legatura cu aceasta... Din locul unde ma aflam, mi s-a parut totusi ca sunetul a fost pe masura asteptarilor, desi o idee cam prea puternic, cu o dinamica buna si un spectru variat de frecvente, chiar larg, fiind surprins sa aud ce bass putea iesi din "draciile" alea !
Desi nu au fost lasere si artificii, ca nu era locatia potrivita pentru asa ceva, scena si sintetizatoarele au fost in permanenta scaldate in lumini vii, colorate, de neon, o incantare pentru privire, un show sa-i spun oarecum minimalist, extrem de potrivit pentru a te concentra mai mult pe partea muzicala. Care a fost la inaltime!! Au interpretat tot albumul "Oxygene" in direct, adaugand si cateva interludii...o desfatare pentru suflet! La un moment dat, ma simteam elevat spiritual, vibram cu intreaga fiinta, precum in mijlocul unei liturghii... Faza de magie pura s-a petrecut cand Jarre s-a pozitionat in fata unei alte "chestii", in forma de cutie postala sau (asa o vedeam eu...) amvon bisericesc pe care a facut-o sa "tzipe" dupa dorinta lui miscand mainile si picioarele pe langa ea, apropiindu-le si departandu-le in miscari bizare, ca intr-un ritual... Mai precis, era vorba despre sunetele acelea "fantomatice" de pe la jumatatea lui "Oxygene Part 3" (reascultati discul, spre edificare, daca totusi nu va mai amintiti...).
Lumea a reactionat extrem de pozitiv, aplauzele au fost nesfarsite iar Jean-Michel insetat de ele... Se simtea, se vedea ca a dus dorul turneelor de altadata si a apreciat enorm faptul ca primele scrisori de dupa succesul din '76 al lui "Oxygene" au sosit si din Romania (zvonuri au tot circulat ca dupa Revolutia '89 ar fi vrut sa tina un mare concert la Bucuresti, dar... cine stie ce s-a intamplat pe parcurs ...si nu cred ca din vina lui ). A promis, la final de show, ca ne vom revedea si la anul, de data aceasta intr-un loc in aer liber. La bis a interpretat ceva ce nu pot sa spun ca am recunoscut prea bine (parea a fi o variatiune a lui "Souvenir de Chine", dar dedicata publicului nostru, asa a si prezentat-o!) iar la al doilea bis, ca s-a lasat induplecat si a 2-a oara, a reinterpretat hit-ul sau cunoscut de toata suflarea, "Oxygene 4".
Spectatori destul de multi, desi au mai ramas ceva locuri descoperite, media de varsta un pic mai ridicata, cam de o seama cu el la multe persoane, deja cu burta si chelie, spre deosebire de Maestru care - la cei 60 de ani ai sai - arata de nu se poate, e suplu si vioi precum un tinerel .
In opinia mea, Evenimentul Muzical al Anului 2008 in Romania!"
Iata ca nu a mai revenit, din pacate, dupa un an...probabil din motive organizatorice si tare ne pare rau, mai ales ca prilejul ar fi fost perfect pentru a celebra - in stilul sau caracteristic - 20 ani de la Revolutia Romana si 220 ani de la Caderea Bastiliei!...
Fie si peste alt an sau cine stie peste cati, acest mare compozitor si muzician va fi mereu binevenit aici, pentru ca muzica buna nu imbatraneste si nu va apune niciodata; plusez, spunand, cu indrazneala, ca nici geniile ce o compun!...
Recent, am putut asculta, pe scena Salii Palatului, legendara orga Hammond din care se prelingeau, pe clapele maiastru atinse de Jon Lord, celebrele acorduri de inceput din "Child in Time" a clasicei sale trupe Deep Purple; doar cateva acorduri, de 2-3 secunde, si auditoriul ramasese fermecat... Hituri consacrate, instrumente adevarate, artisti de geniu... Cu o asemenea combinatie nu te intalnesti intotdeauna cand mergi la un concert pop-rock... dar si cand aveti ocazia, savurati din plin!!
Pentru nostalgie:
TATUKKA In Utero
Number of posts : 8 Location : Linga Sibiu Registration date : 23/04/2010
Subiect: Pentru ... Vin Apr 23, 2010 6:35 pm
Eu personal, ma inclin pentru extraordinara munca depusa pentru a ne impartasi si noua sau a ne reaminti, din istoria Muzici Ambientale .
Am citit fiecare rind scris de tine ... Este minunat ce ai facut pentru noi, cei , ce apreciem si ne bucuram relaxindu-ne cu astfel de MUZICA.
Multumesc frumos ...pentru tot. Cu respect si consideratie, Daniel (TATUKKA)
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Mar Mai 04, 2010 9:53 pm
A revenit anul acesta, cu un dublu-album lansat pe data de 12 Martie, extrem de apreciatul Schiller (Christopher von Deylen). Noua sa lucrare se intituleaza "Atemlos" (in editia germana) sau "Breathless" (editia internationala) si cuprinde o serie de compozitii ambientale ce urmeaza clasica reteta a succesului marca Schiller, cu vocal features din partea catorva interpreti deosebiti, prieteni ai artistului, intre acestia regasindu-se Midge Ure (Ultravox), Anggun, Kim Sanders sau Nadia Ali.
Iata si titlurile complete, mentionand ca exista si o editie 3 Disc, in interior aparand si un DVD alaturi de cele doua CDuri muzicale:
Disc 1:
* Willkommen * Tiefblau * Playing With Madness with Mia Bergström * Atemlos * Try feat. Nadia Ali * Unruhig Herz with Anna Maria Mühe * Leidenschaft with Jaki Liebezeit * Blind with Anggun * Soho * Let It Rise with Midge Ure * Polarstern * Don't Go with Kate Havnevik * Moments * Addicted with Lenka * Morgenland * Lost with Odette Di Maio
Disc 2:
* La Mer * Sunrise with Lenka * Augenblick with Anna Maria Mühe * I Will Follow You with Henree * Opium with Jaki Liebezeit * The Fire with Kate Havnevik * Un Solo Minuto with Odette Di Maio * Salton Sea * Under My Skin with Kim Sanders * Hochland * Himmelblau * Always You with Anggun * Reprise
Dupa aprecierea mea, un album placut, insa ceva mai slab decat precedentele discuri de mare succes ale muzicianului, anume "Tag und Nacht" si "Sehnsucht"; parerea proprie este ca ajungea un singur CD, comprimand cele mai reusite compozitii...
"Let It Rise" with Midge Ure: https://www.youtube.com/watch?v=vXBOGtARGC0
"Try" with Nadia Ali (official video):
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Mar Mai 04, 2010 10:31 pm
Tin sa va prezint un album deosebit de interesant al unui veteran al kraut rock-ului german, care alaturi de colegii sai Klaus Schulze si Hartmut Enke punea bazele unui supergrup numit Ash Ra Tempel, prin anii '70. Muzicianul cu pricina este Manuel Gottsching, chitarist in acel apreciat grup, care a avut, ulterior, chiar si cateva albume solo, unele dintre acestea aparand sub denumirea de Ashra, altele insa purtand numele compozitorului.
"E2-E4" (inregistrat in anul 1981, aparut in 1984) este albumul cu pricina, titlul venindu-i din cea mai populara mutare de deschidere in jocul de sah. Avem de-a face cu o lunga piesa, de aproximativ o ora, impartita in mai multe secvente, dupa cum vedem pe coperta discului. Interesant este ca muzica acestui album prefigureaza cumva genul trance al perioadei pe care tocmai o traversam, constand intr-un electro-progresiv minimalist, simplu, insa deosebit de melodios, loop-urile si dronele facand legea si reusind sa tina treaza atentia ascultatorului, parand a nu deranja si obosi absolut deloc pe toata perioada auditiei... Din contra, muzica sa este chiar relaxanta, optimista si tonica! Un album recomandat!...
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Mar Mai 04, 2010 10:43 pm
Batem fierul cat e cald si va mai recomand inca un disc senzational al lui Manuel Gottsching, inregistrat in anul 1977 dar aparut tocmai in 1991 (incredibil!)
"Dream & Desire" se intituleaza el si contine 3 lungi compozitii, denumite, fiecare, "Dream", "Desire", "Despair"; un disc a carui muzica emotioneaza prin simplitate si armonie, avand inspiratie in trairile provocate de sentimentul iubirii...
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Sam Mai 08, 2010 2:31 pm
N-avem cum sa nu ne indreptam gandurile si atentia catre mult-asteptatul comeback in Romania, in mai putin de o luna, al lui Jean Michel Jarre, care promite un "all-in-one show" magnific la Sala Polivalenta din Capitala, un "best of live", l-am putea numi...
Sa nu uitam ca o insemnata parte a carierei artistului francez o constituie grandioasele spectacole live, in fata unei audiente numeroase, in care elementele vizuale se combina perfect cu muzica sa.
Avand un enorm succes, asadar, in concerte, nu puteau lipsi, din discografia sa, albumele live. Si nu are deloc putine!
Voi incerca, in cele ce urmeaza, sa le aduc in atentie si sa fac o sumara prezentare a acestora intrucat, in mod evident, oricand, la orice ora, pot fi apreciate drept pretioase "piese" muzicale in colectia oricarui meloman care se respecta. Ca o simpla opinie personala, cele mai reusite s-a intamplat a fi fost cele din perioada de glorie si iau in considerare, in primul rand, dublul-album "The Concerts in China" ("Les Concerts en Chine") lansat in 1982,la un an dupa turneul sau din China comunista, unde a dat 5 concerte, in Shanghai si Beijing... un succes absolut pentru primul artist din Vest, primit a concerta acolo, dupa Revolutia Culturala.
Aceasta compilatie live cuprinde atat piese deja consacrate pana in acel moment, din "Oxygene", "Equinoxe" si "Magnetic Fields", cat si piese noi, inedite, ca de exemplu "Arpegiator", "Fishing Junks at Sunset" (trad. chinezeasca) sau "Souvenir of China", ultima ramasa celebra!... Nu este un concert propriu-zis, ci o compilatie cu cele mai reusite momente ale spectacolelor sustinute acolo, cu mult ambient sonor, in pauzele dintre compozitii, menit sa evidentieze atentia de care s-a bucurat sosirea sa pe miticul taram asiatic. Piesele selectate sunt bine interpretate, primind aplauze decente, respectuoase si chiar acest fapt atrage aici atentia, spre deosebire de urmatorul album live, ce va fi lansat cativa ani mai tarziu, in care publicul "capitalist", mai dezinhibat de dogme si principii decat cel din spatiul comunist chinez, se manifesta zgomotos, plin de entuziasm si elan revarsat navalnic.
"Souvenir of China":
Concluzionand, "The Concerts in China" ramane un album de referinta maxima pentru colectionari, primul din seria "live-urilor" semnate Jean-Michel Jarre, avand - din 1997 incepand - o editie remasterizata pe CD, intr-un unic disc, datorita posibilitatii, dezvoltata ulterior, de a incorpora o durata totala de 80 de minute pe suportul optic.
Am amintit, exact mai-sus, despre un alt concert transpus pe suport audio in anul 1987. Mai precis, cele mai reusite momente din concertele sustinute de Jarre in anul 1986 in Houston si Lyon. Se cuvin cateva detalii: in 1985, Jarre a fost invitat de catre directorul muzical al Houston Grand Opera sa sustina un concert celebrand a 150-a aniversare a orasului si a statului Texas. Acel an marca, de asemenea, a 25-a aniversare a fondarii centrului Spatial Lyndon B. Johnson iar N.A.S.A. l-a invitat pe muzician sa integreze aceasta aniversare in concertul sau. Creatia albumului "Rendez-Vous" a luat doua luni si descrie muzical emanciparea regiunii Houston de la o economie rurala catre rolul de lider in tehnologia spatiala. Apar elemente interesante in interpretarea piesei "Rendez-Vous 3" unde Jean-Michel performeaza la harpa cu laser si in colaborarea cu doi astronauti de la N.A.S.A., Bruce McCandless si fostul jazzman Ronald McNair. Ultimul ar fi trebuit sa performeze live din spatiu, in imponderabilitate, partea de saxofon din "Rendez-Vous 6" insa tragicul dezastru al navetei Challenger din 28 ianuarie 1986, soldat cu moartea tuturor celor de la bord (inclusiv a lui Ron McNair), a zadarnicit acest senzational plan si a pus sub un mare semn de intrebare insasi desfasurarea concertului. In cele din urma, McCandless a intervenit sustinut pe langa muzicianul francez pentru a pune totusi in scena spectacolul, vazut acum ca un tribut adus echipajului Challenger disparut in tragedia spatiala. Pe data de 5 aprilie 1986 s-a intamplat evenimentul, considerat de multi, atunci si acum, apogeul artistic al lui Jean-Michel Jarre; locatia impresionanta, formata din maiestuosii zgarie-nori din sticla si otel, repertoriul dramatic al albumului "Rendez-Vous" precum si suita de efecte scenice si vizuale (in jur de 2000 de proiectoare de imagini pe cladirile din apropiere si ecrane gigantice, jocuri spectaculoase de lasere si artificii)...toate acestea au concurat la desavarsirea probabil a celui mai fenomenal concert in aer liber desfasurat vreodata!... Audienta a fost de peste 1,5 milioane de oameni, intrand in Cartea Recordurilor si batand un vechi record, tot al sau, ce data din 1979. Proiectia imaginilor pe ecrane si buildings, era atat de impresionanta incat s-a blocat, pe kilometri intregi, circulatia masinilor ce rulau pe o autostrada din apropiere, soferii si pasagerii fiind fascinati de cele vazute si asistand din masini, in plin blocaj, la concert pe toata durata lui!... Piesa care ar fi trebuit sa fie interpretata impreuna cu Ron McNair ("Rendez-Vous 6") a fost rebotezata drept "Ron's Piece" si a beneficiat de cuvintele de omagiu ale Presedintelui Ronald Reagan precum si de interpretarea la saxofon a lui Kirk Whalum.
Aici vedeti fantastica interpretare pe harpa laser a lui "Rendez-Vous 3":
O sublima explozie a bucuriei de viata, captata in interpretarea "Rendez-Vous 4":
Cateva luni mai tarziu, Jean-Michel a sustinut un alt memorabil concert in fata unei audiente de aproape un milion de oameni si a Suveranului Pontif Ioan Paul al II -lea, aflat in vizita in orasul natal al lui Jarre, Lyon. Concertul a inceput, de altfel, cu binecuvantarea Papei, care urmarea show-ul din Catedrala din Lyon. Cuvintele Sanctitatii Sale sunt inregistrate, pentru posteritate, pe materialul audio adus in discutie, "Cities in Concert: Hoston/Lyon" (1987) ce comprima cele mai reusite parti din aceste magnifice spectacole. Un must-have pentru orice impatimit de muzica buna, de calitate!
Un al treilea excelent album live poarta denumirea "Destination Docklands"(initial aparut sub titulatura de "Jarre Live", in 1989, si redenumit "Destination Docklands" incepand din 1996 pana in prezent). Materialul a fost inregistrat in 1988, in urma unor exceptionale concerte de promovare a albumului "Revolutions" (1988), pe care Jarre le-a sustinut pe o scena plutitoare, in Royal Victoria Docks din estul Londrei, dupa indelungate proiecte si nenumarate obstacole. Totusi, audienta de aproximativ 200 000 de persoane din imprejurimi si setlist-ul extrem de bun, in special din compozitii de pe albumul promovat, fac din "Destination Docklands" unul dintre cele mai solide materiale live din discografia sa, daca nu cumva chiar cel mai bun! Pentru "London Kid", Jarre l-a avut ca invitat pe chitaristul Hank Marvin, cu o apreciata interpretare. Sa mai spunem ca in a doua seara insasi Printesa Diana a participat la concert, in ciuda vremii nefavorabile (vant si ploaie) care le-a dat de furca tuturor celor prezenti.
Extras din concert:
Celelalte concerte inregistrate pe audio disc sunt:
"Hong Kong"(1994), din turneul international pentru promovarea albumului "Chronologie" (1993);
"Jarre in China" (2005), primul concert filmat vreodata in High Definition si certificat surround THX, sustinut in anul 2004 in Orasul Interzis si in Piata Tien-An Men din Beijing;
"Live From Gdańsk (Koncert w Stoczni)" (2005), unul dintre preferatele mele, tinut in orasul-port din Polonia si comemorand 25 de ani de la miscarea Sindicatului Solidaritatea, precum si trecerea la cele vesnice, in acel an, a Papei Ioan Paul al II-lea.
"Mury" (trad. "Ziduri" din polona), unul din cantecele miscarii de rezistenta ale "Solidaritatii":
Sa nu uitam de mai putin cunoscutele aparitii live"Rendez-Vous in Space"(2001) si "Printemps de Bourges" (2002), acesta din urma fiind de gasit numai pe iTunes.
Posibil sa ne asteptam la un nou material live in urma turneului "All-in-One Show"... ramane de vazut! :-)
Ultima editare efectuata de catre brighty in Dum Mai 09, 2010 1:13 pm, editata de 1 ori
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Dum Mai 09, 2010 9:10 am
Am ramas cu regretul, din postarea anterioara, de a nu gasi o filmare mai buna pe YouTube pentru una dintre compozitiile de varf interpretate de Jean Michel Jarre pe discul live "Koncert w Stoczni - Live From Gdansk", asa ca va ofer aceeasi piesa, acum, insa dintr-un alt concert al sau:
"Light My Sky" (un veritabil imn trance, cu parti vocale ale muzicianului, filtrate prin vocoder):
"Light My Sky" este, de fapt, un remake al unei compozitii de pe albumul sau "Metamorphoses" (2000), care acolo se intitula "Tout est bleu", facand referire la cuvintele uzuale pe care prezentatorii TV de la meteo le au in desfasurarea prognozelor.
Albumul "Metamorphoses" (2000, Disques Dreyfus/Sony Music) a fost o surpriza pentru fanii artistului, reprezentand o ruptura cu stilul sau consacrat. Jean Michel apela, in noul material, la suficiente elemente pop, trance, house precum si la multe parti vocale, unele dintre acestea ale lui Jarre mixate pe vocoder, care, de data aceasta, ies mai bine in evidenta, comparativ cu "Zoolook" ori "Revolutions". Un sound modern, cu un pronuntat urban style, exceptional de proaspat chiar si la 10 ani de la lansarea sa, pe care si-au adus contributia cativa artisti invitati de Jarre, intre acestia numarandu-se violonista Sharon Corr de la The Corrs (in "Rendez-Vous a Paris"), Natacha Atlas (vocal in "C'est la Vie") ori Laurie Anderson, cu care mai colaborase si pe "Zoolook" cu "Diva" (acum, vocal in "Je Me Souviens"). Recomandat cu caldura!
Track listing:
1. "Je Me Souviens" – 4:25 2. "C'est la Vie" – 7:11 3. "Rendez-Vous à Paris" – 4:19 4. "Hey Gagarin" – 6:20 5. "Millions of Stars" – 5:41 6. "Tout Est Bleu" – 6:01 7. "Love Love Love" – 4:26 8. "Bells" – 3:49 9. "Miss Moon" – 6:08 10. "Give Me a Sign" – 3:49 11. "Gloria, Lonely Boy" – 5:31 12. "Silhouette" – 2:29
"C'est la Vie" (feat. Natacha Atlas):
"Hey Gagarin" (live):
"Tout est bleu" (live):
"Je Me Souviens" (feat. vocals by Laurie Anderson):
csl_anonim In Utero
Number of posts : 3 Registration date : 12/05/2010
Subiect: Muzica electronica de calitate Mier Mai 12, 2010 9:10 am
Muzica electronica de calitate https://www.youtube.com/watch?v=o0PHWLH1ynA si inca una care te relaxeaza https://www.youtube.com/watch?v=8fQt5K9PF1U
csl_anonim In Utero
Number of posts : 3 Registration date : 12/05/2010
Subiect: Muzica electronica Mier Mai 12, 2010 9:12 am
Oceans cry - Cristi Holerga
Ultima editare efectuata de catre csl_anonim in Mier Mai 12, 2010 9:35 am, editata de 1 ori
csl_anonim In Utero
Number of posts : 3 Registration date : 12/05/2010
Subiect: Muzica electronica buna Mier Mai 12, 2010 9:34 am
Muzica electronica buna...Oceans cry: https://www.youtube.com/watch?v=8fQt5K9PF1U si God of Wonders https://www.youtube.com/watch?v=o0PHWLH1ynA
alin In Utero
Number of posts : 29 Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Sam Mai 15, 2010 11:35 pm
@brighty: postul despre albumele live ale lui Jarre este exceptional scris! Bineinteles ca am ascultat toate albumele mentionate (de fapt toata discografia)...
Abia astept concertul maestrului!
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Dum Mai 16, 2010 5:59 am
Multumesc, Alin! Ma voi stradui sa vin si cu alte recenzii interesante, sper.
alex.d. In Utero
Number of posts : 1 Registration date : 10/06/2010
Subiect: Re: Muzica electronica Joi Iun 10, 2010 9:30 pm
O scapare destul de mare, zic eu, e Giorgio Moroder cu fenomenalul soundtrack al filmului "Midnight Express" (1978). Piesa de deschidere "Chase" si "Theme from Midnight Express" sunt piesele de rezistenta ale albumului
https://www.youtube.com/watch?v=Akyx5iu_z8Y
https://www.youtube.com/watch?v=W3iPwOeJXdE
brighty Child In Time
Number of posts : 259 Age : 48 Location : Bucharest Registration date : 16/11/2008
Subiect: Re: Muzica electronica Lun Iun 21, 2010 8:13 pm
alex.d. a scris:
O scapare destul de mare, zic eu, e Giorgio Moroder cu fenomenalul soundtrack al filmului "Midnight Express" (1978). Piesa de deschidere "Chase" si "Theme from Midnight Express" sunt piesele de rezistenta ale albumului
https://www.youtube.com/watch?v=Akyx5iu_z8Y
https://www.youtube.com/watch?v=W3iPwOeJXdE
Pai, nu este o scapare, insa de unul singur nu pot rezolva nici eu totul aici Desigur, imi place foarte mult cum compune Moroder iar "The Chase" este absolut grozava, chiar si in versiunile remixate. Stiu ca Jam & Spoon s-au ocupat de asta prin 2001, parca, si a iesit ceva grozav!
Personal, am ales sa ma ocup de compozitori de muzica electronica din sfera progressive si new age. Giorgio Moroder este mai atasat de valorile muzicii pop-disco, avand numeroase colaborari. Asta nu ii stirbeste cu nimic prestigiul, doar ca - repet - aceasta a fost alegerea mea. Ar fi interesant sa faci chiar tu un review despre el!
Dum Mai 17, 2009 10:46 am
! Foarte interesant ce ai postat!...
. Prea multe detalii nu gasim pe coperta interioara, insa banuiesc ca ar fi sustinut acest concert in Germania, in fata unui public restrans...
Bineinteles, nici celelalte compozitii nu depasesc stadiul de zeama pripita, scornite si aruncate in graba, pe disc, pentru interesul pur comercial al casei de discuri. De evitat!
). 
...si nu cred ca din vina lui 
). A promis, la final de show, ca ne vom revedea si la anul, de data aceasta intr-un loc in aer liber. La bis a interpretat ceva ce nu pot sa spun ca am recunoscut prea bine (parea a fi o variatiune a lui "Souvenir de Chine", dar dedicata publicului nostru, asa a si prezentat-o!) iar la al doilea bis, ca s-a lasat induplecat si a 2-a oara, a reinterpretat hit-ul sau cunoscut de toata suflarea, "Oxygene 4".
